• Dinți distruși de carii profunde care nu mai pot fi menținuți pe arcade;
• Dinți cu afecțiuni radiculare care nu mai beneficiază de un tratament endodontic;
• Dinți parodontici;
• Molari de minte;
• Dinți de lapte;
• În scopuri ortodontice;
• În cazul unor accidente.

Rezecția apicală

În cazul unei afecțiuni apicale, care nu se remite, este necesară efectuarea unei rezecții apicale, fiind ultima alternativă înaintea extracției. Ea poate fi efectuată și în completarea unui tratament endodontic, când nu este posibilă curățarea în totalitate a canalelor pe toată lungimea lor, mai ales în cazul în care acestea sunt foarte curbate.
 
În astfel de situații, se îndepărtează o mică parte a rădăcinii și procesul inflamator. După îndepărtarea procesului inflamator apare, de cele mai multe ori, vindecarea. În unele cazuri este necesară obturația retrogradă a canalelor radiculare.
 
Rezecția apicală este indicată atunci când dintele are o structură bună și nu prezintă mobilitate dentară. În unele cazuri poate fi mai înțelept ca dintele în cauză să fie extras și înlocuit de un implant dentar sau o punte.
 
În general, se apelează la rezecție atunci când nu mai există alte alternative de tratament.