Ce este endodonția?
Endodonția este o ramură a medicinei dentare care se ocupă de anatomia și fiziologia pulpei dentare, etiologia, prevenția, patologia, diagnosticarea și tratamentul îmbolnăvirilor pulpare și a țesutului periapical.
Care este scopul endodonției?
Scopul principal este de a preveni pierderea dinților de pe arcadă. Tratamentele se concentrează pe prevenirea și tratarea afecțiunilor parodonțiului apical.
În endodonție, cel mai folosit tratament este tratamentul de canal.
Ce este tratamentul de canal, în ce condiții este necesar și care este scopul acestuia?
Tratamentul de canal este o parte a endodonției care aparține de tratamente conservatoare.
Scopul tratamentului de canal este de a menține pe arcadă dintele a cărui pulpă (nerv) este vitală (dar care trece printr-un proces inflamatoriu ireversibil) sau devitală (mortificată).
În cadrul unui astfel de tratament se îndepărtează țesutul pulpar, vital sau devital, se lărgesc canalele, din care se îndepărtează cu ace de tip pilă dentina afectată, după care urmează umplerea canalelor cu pastă specială și conuri de gutapercă.
Înainte de toate, trebuie să înțelegem care sunt consecințele inflamațiilor pulpare. Iată câteva cazuri în care le putem întâlni:
- Leziuni carioase– la început asimptomatice, acestea sunt o deschidere prin care bacteriile ajung în zona pulpară;
- Fracturi dentare;
- Supraîncălziri ale dințilorîn timpul șlefuirilor pentru o coroană dentară sau șlefuiri fără răcire;
- Inflamații retrograde ale pulpei dentare– în cazul pungilor parodontale, când infecția ajunge pe această cale la vârful apical al dintelui, de unde pătrunde apoi în canalul radicular;
- Infecții odontogene– pulpa se mortifică înaintea unui tratament endodontic și răspândește bacteriile în sistemul canalicular. Organismul reacționează cu un proces inflamatoriu în parodonțiu (parodontită apicală) în scop de apărare. Parodontita apicală are două forme: acută (pacientul acuză durere, pe radiografie este greu de depistat) și cronică (poate fi asimptomatică, pe radiografie se observă o translucență a structurii osoase);
Indicațiile tratamentului de canal:
- În cazul unui dinte vital cu inflamație pulpară ireversibilă, se face extirpare vitală în urma unei anestezii locale. Pulpa se extrage cu ace extractoare de nerv, după care urmează tratamentul mecanic, care constă în îndepărtarea dentinei alterate cu ajutorul unor ace de tip pilă. Pentru a îndepărta toate bacteriile, se fac irigări și spălaturi cu hipoclorit de sodiu și soluție EDTA. Pe final, se închide dintele cu o pastă specială șiconuri de gutapercă.
- În cazul unui dinte devital, scopul tratamentului este de a îndepărta pulpa mortificată, gangrenoasă și a bacteriilor din dintele afectat. După deschiderea dintelui, tratamentul este același ca în cazul dintelui vital.
Există situații în care un dinte vital, sănătos, trebuie devitalizat, de regulă atunci când sunt necesare lucrări protetice:
- Dintele este foarte înclinat și va fi stâlp într-o viitoare lucrare protetică;
- Dintele vital s-a fracturat la nivelul gingiei, camera pulpară nu s-a deschis, însă dintele necesită o reconstrucție coronară cu un pivot și o coroniță (pivotul se va ancora în canalul radicular).
Scopul și principiul preparării canalelor:
- Îndepărtarea în totalitate a țesutului pulpar, a bacteriilor și țesutului necrotic din canalele radiculare;
- Menținerea integrității țesutului periapical;
- Prepararea canalelor până la apexul endodontic;
- Prepararea canalelor în vederea ușurării și optimizării obturării canalelor
Scopul și principiile obturării canalelor:
Scopul principal al obturării canalelor este de a etanșeiza sistemul canalicular cu materiale neresorbabile, biocompatibile, radiotransparente cum ar fi gutaperca, care, pe termen lung, previne pătrunderea bacteriilor.