Parodontologie

Ce este parodontologia?

Parodontologia este o ramură a medicinei dentare care se ocupă cu tratarea și prevenția afecțiunilor parodonțiului.

Dinții sunt ancorați în cavitatea orală prin parodonțiu. Parodonțiul este format din gingie, cement, desmodont și alveolă. Acesta se află în strânsă legătură cu restul mucoasei orale și osul maxilar. Toate aceste structuri pot fi afectate de îmbolnăviri.

Ce este parodontita, care sunt cauzele ei și cum evoluează boala?

Parodontita este un proces inflamatoriu ireversibil, provocat de bacterii, care se extinde distrugând parodonțiul. Parodontita este asociată cu pierderea ligamentelor dentare (distrugerea parodonțiului). Există două tipuri de parodontite:

Parodontita apicală – pornește de la apex (vârful rădăcinii dintelui) și apare, de regulă, ca o reacție chimică la tratamentele de canal sau la medicația folosită în cadrul tratamentelor de canal.
Parodontita marginală – pornește de la marginea gingiei.

Cauze

Parodontita se declanșează din cauza stagnării tartrului și plăcii bacteriene. Elementele cheie care fac diferența sunt resorbția osoasă vizibilă pe radiografia dentară și pungile parodontale.
Gingivita se evidențiază prin inflamația și umflarea gingiei. O gingivită prelungită poate ataca osul maxilar, desmodontul și cementul.
Atât în cazul gingivitei, cât și în cazul parodontitei, din placa bacteriană se elimină produse metabolice, care declanșează reacția de apărare a organismului. Sistemul imunitar joacă un rol important în distrugerea țesuturilor, acesta încercând îndepărtarea bacteriilor. Acest răspuns imunitar este compus dintr-o multitudine de reacții și acțiuni, în cadrul cărora sunt implicate diverse substanțe și celule inflamatorii. Se formează enzime, care au rolul de a distruge bacteriile, însă distrug și o parte din propriul țesut. Acest lucru duce în final la pierderea de țesut conjunctiv și os.
Rezultatul reacțiilor asupra bacteriilor sunt sângerările gingivale, formarea de pungi parodontale, retracția gingivală și, în cele din urmă, mobilitate până la pierderea dinților.

Factori de risc

Chiar dacă sistemul imunitar și reacția de apărare a anumitor bacterii joacă un rol important în formarea unei parodontite, există unii factori de risc care influențează sănătatea parodontală. Aceștia din urmă sunt:

Igiena orală defectuoasă
Fumatul
Predispoziția genetică
Diabetul zaharat (îndeosebi când glicemia nu este controlată)
Graviditate (din cauza schimbărilor hormonale se slăbește țesutul conjunctiv, gingia se umflă, iar bacteriile pătrund cu ușurință în spațiul parodontal)
Cariile dentare deschise
Respirația orală neplăcută (halena fetida)
Bruxismul (declanșat de stres)
Imunitatea scăzută (înainte sau după chimioterapie, transplanturi, SIDA etc.)
Dietele dezechilibrate – O alimentație săracă în carbohidrați, dar bogată în omega 3, vitamina C, vitamina D și fibre scade inflamația parodontală
Piercing-urile situate în cavitatea orală (limbă, buze, fren lingual)

Evoluția bolii

În cele mai multe cazuri este vorba despre o afecțiune cronică. Apare preponderent la adulți, doare extrem de rar și ajunge la mobilitate dentară în câțiva ani.
Marginea gingivală se comportă ca o barieră pentru bacterii împotriva autocurățirii cavității orale prin limbă și salivă. La cei neafectați de această boală epitetul gingival garantează prin aderența sa la smalț o suprafață continuă între gingie și dinte. În cazul neîndepărării atente a tartrului din aceste zone, exotoxinele (microorganismele) atacă epiteliul marginal, acesta putând fi străbătut de unele bacterii. Organismul reacționează asupra acestor atacuri cu celule de apărare din sânge. Celulele neutrofile și macrofage formează un perete de apărare împotriva pătrunderii corpilor străini și, rând pe rând, sunt distruse bacteriile. În cadrul acestui proces sunt eliberate endotoxine. Atât endotoxinele, cât și exotoxinele și unele produse rezultate ale celulelor de apărare, creează un stimul. Pentru a apăra țesutul înconjurător de acești stimuli și pentru a preveni avansarea inflamației în profunzime, organismul își activează osteoclastele. Scopul lor este de îndepărtare a țintei și de reconstrucție osoasă.

În cazul unui sistem imunitar bun, microorganismele pot fi împiedicate să pătrundă în profunzime pe termen lung. Scăderea imunității, o înmulțire a bacteriilor sau o modificare agresivă a microorganismelor, duc la avansarea inflamației în profunzime. În acest mod se ajunge la o resorbție osoasă remarcabilă, care poate fi oprită doar prin stoparea stimulilor.
Pe radiografie se observă resorbția osoasă, îndeosebi resorbția orizontală, deoarece osteoclastele formează țesutul osos accidentat în timpul perioadelor de repaus ale inflamației, adaptându-se astfel la noile inflamații. Datorită evoluției îndelungate și lente, această formă este numită și parodontită cronică.

Forma agresivă se deosebește de cea cronică printr-o resorbție osoasă rapidă, pe o suprafață extinsă și poate apărea uneori chiar și la vârsta copilăriei. Aceasta mai poartă numele și de parodontită juvenilă. Pe radiografia dentară, osul apare ca un crater cu vârfuri ascuțite de-a lungul suprafeței rădăcinilor, resorbția fiind, în acest caz, în sens vertical. Cauzele acestei forme rare sunt agenții agresivi și/sau lipsa apărării la unii stimuli locali.

Care sunt semnele parodontitei?

Din cauza faptului că inflamația avansează în profunzimea pungilor parodontale, diagnosticul poate fi pus doar cu ajutorul medicului stomatolog. Următoarele semne/simptome pot indica o îmbolnăvire a parodonțiului și ar trebui clarificate cu medicul curant.

Semne ale gingiei:

Sângerări gingivale
Roșeață, umflătură și sensibilitate la atingerea gingiei

În stadiul activ al inflamației mai apar și:

Halena fetida (miros neplăcut)
Formarea puroiului în gingie

În stadii avansate apar:

Retracția gingivală (dinții par mai lungi)
Mobilitatea dentară/deplasări ale dinților

Diagnosticul și tratamentul

Diagnosticul stabilește tipul, severitatea și parcursul parodontitei. Clinic se evaluează starea generală a dinților, mobilitatea dentară, adâncimea pungilor parodontale (se stabilește cu ajutorul sondelor parodontale), retracția gingivală și igiena orală a pacientului, iar pe radiografia dentară se examinează osul maxilar.

Scopul tratamentului este de a îndepărta stadiul inflamator al gingiei și al paradonțiului, placa bacteriană, tartrul, precum și toți factorii inflamatori și bacteriile patogene. Tratamentul se desfășoară în diferite etape și manopere diferite.

În faza de igienizare se îndepărtează toate reziduurile moi și tari de deasupra gingiei (igienizare profesională). În ședința respectivă, pacientul va fi instruit despre cum se realizează igiena optimă la domiciliu. Aceasta etapă este necesar să fie repetată. Tot în această etapă vor fi extrași dinții cu indicații de extracție, se tratează cariile și se efectuează tratamentele endodontice (de canal) acolo unde este cazul. Astfel se îndepărtează bacteriile din cavitatea orală. Prin administrarea apelor de gură sau medicamentație adecvată poate fi redus numărul de bacterii. Multe persoane afectate pot remarca o îmbunătățire prin aplicarea acestor măsuri.

Ulterior se trece la așa numita parte de tratament încâmp închis. În această etapă se îndepărtează toate depozitele care stagnează sub gingie. După două-trei săptămâni, în care urmează perioada de vindecare, se verifică rezultatul tratamentului, în care se sondează din nou pungile parodontale. Dacă există zone nevindecate se repetă tratamentul.

În cazul pungilor parodontale foarte adânci (care depășesc 6 milimetri), care nu s-au retras după măsurile de igienizare și chiuretajul în câmp închis, se trece la tratamentul în câmp deschis. Zonele vor fi deschise chirurgical pentru a fi reluate măsurile aplicate în cadrul tratamentului în câmp închis. În acest tratament există posibilitatea de a completa lipsa de os cu anumite substanțe (os sintetic) sau membrană.

În cazul parodontitei agresive este necesară administrarea de antibiotice.